Despre răul din prea mult bine

Lumea în care trăim se consumă din ce în ce mai rapid: viețile noastre se derulează de la un termen limită la altul, iar atunci când ne propunem momente de relaxare ele vin cu un desfășurător, la final fiind parcă și mai obosiți.

Totuși, după ce alergăm? După emoții, momente pozitive – pare a fi răspunsul logic. Vă propun să reflectăm la răul din prea mult bine. Cu toate că știm că viața are urcușuri și coborâșuri, mintea noastră le vrea doar pe primele. În felul acesta, toate resursele noastre merg înspre a ne face fericiți, iar atunci când dăm de un moment mai greu nu știm ce să facem cu el, devenind parcă și mai dificil de gestionat. De ce se întâmplă asta? Pentru că mintea noastră interpune o eroare: se raportează la realitate și emoții pe principiul totul sau nimic, totul fiind emoțiile pozitive, nimic fiind emoțiile negative.

Teoriile psihologice arată faptul că emoțiile noastre sunt pe un continuum: de la emoții negative care nu ne ajută (deprimarea) spre emoții negative care ne ajută (tristețea), ajungând la emoțiile pozitive (bucuria, fericirea). Ce ni se întâmplă în viața de zi cu zi? Nu tolerăm emoțiile negative funcționale care au rol adaptativ. Pentru a înțelege asta întrebați-vă, câte din marile creații artistice ale lumii s-au inspirat din momente de fericire și câte din momente de cumpănă emoțională? Așadar, emoțiile negative funcționale (tristețea, nemulțumirea, îngrijorarea) ne oferă cadrul de a reflecta și de a evolua, de a (ne) schimba în mai bine. E ironic, vrem să le avem pe toate, însă numai pe cele care ne plac.


Astfel, recomandarea este de a vă gândi că viața este compusă dintr-o paletă largă de emoții și ar fi bine să învățăm să le tolerăm deoarece fac parte din încercările noastre de a le avea pe toate.

Pentru o viață cu sens și semnificație