Obișnuiesc ca în prima ședință de psihoterapie să le explic clienților despre importanța nevoilor noastre emoționale și despre efectul negativ pe care îl are asupra bunăstării noastre dacă nu acordăm atenție activă acestui aspect. Mulți dintre ei îmi spun că pleacă de la prima ședință cu sentimentul că au înțeles un lucru esențial care îi va ajuta în demersul
psihoterapeutic. În același timp, această revelație vine la pachet cu alte întrebări: “cum de nu am știut despre lucrurile acestea până acum?“ urmate de “dar cum pot oamenii să știe asta fără să apeleze la psihoterapie?” încheind cu o întrebare cu iz de vinovăție “nu ar fi trebuit deja să știm asta fiecare dintre noi”?
Îmi place când oamenii pun astfel de întrebări deoarece îmi dă de înțeles că au capacitate de introspecție, abilitate absolut necesară dacă vrem să ducem o viață cu sens și semnificație.
Așadar, poate v-ați mai întrebat, “de ce să apelez la psiholog pentru a înțelege lucruri pe care zeci de generații înaintea mea le-au înțeles și aplicat fără atâtea dificultăți emoționale și fără ajutor din partea unui specialist?” Pare o întrebare legitimă, însă vă propun să reflectăm asupra ei. Trăim într-o lume complexă, cu multe și absolutiste cerințe, în care asumarea rolurilor majore de viață a căpătat un alt înțeles: ne propunem să avem cupluri fericite, familii împlinite, copii sănătoși emoțional, o dietă echilibrată, exercițiu fizic regulat, un loc de muncă în care să facem ce ne place și lista poate continua. Cu toate acestea, când vrem să îndeplinim aceste roluri ne dăm seama că nu prea știm cum să facem asta doar din ce am învățat în familiile noastre sau am auzit de la prieteni. De ce “moștenirea informațională” de la celelalte generații nu mai este de ajuns? De ce nu mai putem fi un cuplu cum erau bunicii sau părinții noștri? De ce nu ne mai putem crește copiii cum o făceam acum un secol?
Răspunsul e simplu și complicat în același timp: nevoile noastre ca oameni s-au schimbat. Nu ne mai dorim doar “să supraviețuim existențial”, ci vrem să avem bunăstare emoțională și practică. Acest “rafinament existențial“ necesită alte abilități, în special abilitatea de a ne adapta. Adaptarea înseamnă că cerem ajutorul acolo unde nu reușim singuri, că apelăm la un specialist nu doar în momente disperate, că suntem constant atenți la noi și nevoile noastre și nu ne ignorăm emoțiile. Apelarea la serviciile de sănătate mentală vă ajută să vă dezvoltați astfel de abilități tocmai pentru a trăi mai autentic față de voi și nevoile voastre.
Vă invit să reflectăm la acest mesaj: “Într-o specie, nu supraviețuiește cel care este cel mai puternic sau cel mai inteligent, ci cel care are abilitatea cea mai bună de a se adapta (C. Darwin)”.
Pentru o viață cu sens și semnificație!