Interacționăm constant cu lumea. Facem asta prin intermediul reprezentării noastre mentale despre ea, iar această interacțiune este plămădită din emoții și naște, la rândul său, emoții

În momentul în care reprezentarea noastră despre lume este, într-un fel sau altul, alterată sau deformată, emoțiile și, implicit, comportamentul nostru, vor fi afectate în consecință.

Cu toții avem de spus o poveste. Ea e unică, așa cum suntem și noi. Înainte de a fi spuse, poveștile unora dintre noi trebuie descoperite, scoase în lumină, asumate, înțelese.

Mintea noastră este un narator desăvârșit. Ea dă tâlcul, înțelesul și nuanța fiecărei experiențe pe care o trăim, pentru că ruminăm și interpretăm constant evenimentele din viața noastră.

În orice moment al devenirii noastre, ne întoarcem constant la nevoile emoționale de bază (iubire, conectare, acceptare necondiționată, a trăi văzut și auzit cu adevărat) și la mecanismele noastre de apărare, care s-au născut din îndeplinirea a doar o parte sau într-un fel nesatisfăcător a nevoilor noastre de bază.